Biografie
Gică Popescu a făcut primii pași în fotbalul mare la Universitatea Craiova (1984–1987, 65 de jocuri, 3 goluri). În 1988 a ajuns la Steaua, apoi a revenit la dragostea dintâi, Știința (1988–1990, 50 de jocuri, 15 goluri).
După Mondialul italian, Gică Popescu s-a transferat în Olanda. A urmat o carieră strălucită în străinătate: PSV Eindhoven (1990–1995, 108 meciuri, 23 de goluri), în Anglia la Tottenham Hotspur (1995, 23 de jocuri, 3 goluri), în Spania la FC Barcelona (1995–1997, 68 de jocuri, 9 goluri), în Turcia la Galatasaray Istanbul (1997–2001, 110 meciuri, 5 goluri) și în Italia la Lecce (27 de meciuri și 3 goluri).
Revine în România în 2002, la Dinamo București, jucând până la sfârșitul turului doar 8 meciuri. Pleacă apoi la Hannover 96, în Bundesliga, unde a evoluat în 14 jocuri și a înscris un gol.
Are un palmares internațional impresionant: câștigarea Cupei Spaniei în 1996 și a Cupei Cupelor în 1997 cu FC Barcelona, în calitate de căpitan al echipei, câștigarea campionatului cu Galatasaray în 1998, 1999 și 2000, a Cupei Turciei în 2000 și 2001, a Supercupei Turciei în 1999 și 2000, a Cupei UEFA și a Supercupei Europei cu Galatasaray.
În prima reprezentativă a României a avut 115 selecții și a înscris 16 goluri.
A fost component al naționalei la turneele finale ale Campionatului Mondial din Italia (1990), SUA (1994) și Franța (1998), la care a egalat recordul lui Nicolae Kovacs, din 1938, având la activ trei participări consecutive la turneele finale ale Campionatului Mondial.
De asemenea, și-a adus o contribuție importantă la calificarea naționalei la turneele finale ale Campionatului European din Anglia (1996) și din Belgia și Olanda (2000).
